Tocmai am terminat de certat cu fetele mele, de 5 si respectiv 7 ani. Am fost pe punctul sa imi ies din minti cind am mers sa le pun la culcare si am vazut cum se joaca ele, sau mai bine zis, cum inteleg ele sa se joace. Cu picioare si miini de papusi, cu parti desperecheate din puzzle sau din domino, bucati din hainele papusilor si cutii rupte, pagini sfisiate din cartile lor de povesti.... Am strigat, le-am dat teoria teoriilor, am incercat sa rationez cu ele si, cu toate astea, imi spuneam undeva in interior ca sunt doar copii si atit stiu ei, copiii. Apoi nu m-am putut impiedica sa nu ma gindesc la alti copii, din famiile sarace, care nu au atitea optiuni, care nu au de unde sa aleaga nici ce prefera sa manince, nici cu ce sa se imbrace si nici cu ce sa se joace. Si mi-am adus aminte si de copilaria mea, pe care ai mei mi-au oferit-o frumoasa, si cu mult discernamint din partea lor... Amindoi ai mei sunt oameni cu scoala, care au avut, inainte de revolutie (adica atunci cind am fost eu copil si un pic adolescent), bani peste medie, si cu toate ca nu mi-a lipsit nimic, am avut totul cu masura de bun-simt. Am invatat ce inseamna responsabilitatile. Scoala pentru mine a fost cu totul altceva decit ce inseamna pentru majoritatea in ziua de azi. Am citit de mi-au iesit ochii din cap, iar cind terminam cartea, eram deja cu ochii dupa alta. Nu am distrus, ci am pastrat. Nu am dispretuit, ci am respectat. Am muncit pe rupte pentru tot ceea ce am, am avut joburi peste joburi in scoala, doar ca sa ma intretin singura... Da, si? Ce inseamna asta? Ca am fost o fraiera, care n-am iesit din cutia mea "sociala" si care am facut ceea ce trebuia sa fac, sau ceea ce altii se asteptau de la mine sa fac? Sau inseamna ca sunt pur si simplu doar un alt om simtit, care a facut lucrurile asa cum se cuvenea sa le faca?
Ceea ce se intimpla la mine in casa denota ca gresesc in felul in care imi educ copiii, sau ca generatia de azi nu mai poate fi coordonata de generatia de ieri, intrucit valorile sunt total diferite? Fetele mele vor creste sa ajunga niste pipite inzorzonate pe dinafara si goale pe dinauntru? Cit de mult poti tu, ca parinte, controla ceea ce se reflecta din societate direct pe copilul tau? Am pretentia ca amindoi suntem oameni educati, scoliti, cititi, umblati si care incercam sa oferim copiilor nostri maximum de calitate din noi doi, insa unde anume este punctul in care mult devine prea mult? Unde trebuie sa trag linia dintre ingaduinta dulce a unei mame si severitatea ferma a unui pedagog? Teama cea mare e sa nu ma trezesc intr-o dimineata si la micul dejun sa ma vad fata un fata cu o blonda plasticata, machiata excesiv si acoperita insuficient, care sa miorlaie alintat despre "succesuri" si "beamve-uri", si care sa-mi vorbeasca cu "bai, fata" de cartea care NU a citit-o pentru scoala, sau de locatia unde a fost ea fortuita sa mearga, bai, sor-o!!
Si cind te gindesti ca totul a pornit de la un picior rupt de papusa...
