... ma caracterizeaza. Pentru mine e o plaga, dar sunt o fire prea comoda, nu fac nimic sa ma scutur de valul in care m-am infasurat singura.
As putea insira motive pentru care nu am mai scris de aproape un an si, desigur, as gasi. Adevarul este ca, pur si simplu, nu stiu de ce nu am mai scris. M-am luat cu una, cu alta, am aminat, apoi blogul a cazut in desuet, nu mai era noutatea care sa ma puna in miscare. "Mai e si miine o zi"... Prostii! Si delasare. Inconsecventa! Si o seara in care am gustat umilinta, din nou. Dezamagita am fost cind mi-am dat seama ca umilinta ma face sa scriu mai cu spor decit multumirea. Multumirea ma duce la autosuficienta. Iar autosuficienta ma decade in indobitocire.
S-au adunat multe si am aminat, dar deja am trecut dincolo. Cum sa mai adun atita energie mentala cit sa pot explica unde s-a ajuns? Sa fie oare prea tirziu pentru mine? Sa gresesc atit de mult incit sa-mi atrag asupra mea umilinta? Mi-e sufletul greu...
No comments:
Post a Comment