Rituri de trecere

Asta este tara in care traim, dar asta am vrut cu adevarat? Sau pentru ca nu am stiut unde si cind sa ne oprim, am distrus si acum ne complacem in mocirla pe care noi ne-am produs-o? Citi dintre noi stam cu spatele drept si cu capul sus cind declaram in vreun aeroport strain ca suntem romani? Si mai ales, citi dintre noi suntem dispusi sa facem cu adevarat ceva? Sa pornim schimbarea odata cu noi? Sa fim noi cei care refuzam sub-cultura? Sa nu mai facem rating televiziunilor care se hranesc (la propriu, NB!) din scursura morala si debilitatea nationala? Sa nu acceptam tratamentul jignitor pe care ni-l aplica o fufa de prin administratia publica, cu inalte pretentii la valoare? Sa nu acceptam abuzul clasei politice? Sa nu mai acordam votul de incredere atit de usor, si sa uitam apoi sa sanctionam minciuna pe care ne-au hranit-o ca pe un adevar? Da, citi dintre noi...?...

Am citit un text de Rodica Culcer. Mie, una, nici nu imi place, nici nu imi displace dna Culcer. Nu am nimic cu ea, dar, vorba lui Caragiale: "combate bine"!:) Ia uite ce zice domnia sa:

"Dispretul fata de cultura

Poate ca unii si-au facut iluzii ca, dupa integrarea noastra cu acte în regula la 1 ianuarie, 2007, Romania va deveni ca prin minune o tara autentic europeana, îmbibata de spirit european si de valori europene. Asteptat cu speranta naiva, miracolul nu s-a produs: nici astazi nu simtim ca traim într-o tara de cultura europeana. Daca Romania ar fi o asemenea tara, am avea un corp de intelectuali de elita afirmati în plan social si, macar partial, politic; oamenii care gandesc, care reflecteaza asupra istoriei si evolutiei tarii lor si le pot plasa într-o perspectiva europeana ar fi pretuiti si, mai ales, ascultati. In Franta, Germania sau Marea Britanie - ca sa luam exemplele cele mai elocvente -, intelectualii sunt invi­tati si ascultati cu respect în mass-media. Nimeni nu le spune ca "stau pe gard si fluiera", fara sa se faca de ras. Tot acolo exista dezbateri publice de substanta pe teme ideologice si de politici publice, realizate în forme accesibile unei sectiuni semnificative a publicului. Exista, în plus, emisiuni radio si TV saptamanale de­spre noutatile din lumea spectacolelor, din expozitii si muzee si din literatura. Evenimentele culturale sunt integrate în viata societatii, la teatru gasesti cu greu bilete, iar la marile expozitii te programezi din timp daca vrei sa fii sigur ca intri. Oricine a vizitat muzeele europene (si americane) a putut vedea elevi însotiti de profesorii lor care învatau sa înteleaga si sa aprecieze operele de arta.

In Romania, asemenea deprinderi si initiative culturale au un caracter izolat, fiind realizate eventual în cadrul unui program cu finantare europeana, "ca sa nu pierdem banii". Evenimentele culturale se adreseaza unei categorii restranse a populatiei, raman izolate de restul societatii si nu devin aproape niciodata evenimente ale cetatii. Ar fi greu, e drept, sa ai o viata culturala vizibila si relevanta într-o tara unde, dupa unele statistici recente, doar 8% din populatie are studii superioare si prea putini cetateni stiu bine o limba straina, dupa cum se plangea însusi comisarul european pentru multilingvism, Leonard Orban. Dar nu numai nivelul de pregatire al populatiei ne trage în jos, ci si mass-media, aceasta agora a secolului XXI. Nicio televiziune, nici macar televiziunea care ar avea aceasta misiune, si prea putine ziare îsi pun problema transmiterii valorilor, faptelor si evenimentelor culturale catre marele public si nici nu încurajeaza în vreun fel reflectia din perspectiva europeana asupra directiei în care merge Romania. In consonanta cu mass-media, parlamentarii romani încurajeaza desconsiderarea valorilor europene, respingand cu brutalitate si vulgaritate recomandarile Comisiei Europene si insul­tand fara complexe orice oficial european care atrage atentia asupra neconformitatilor dintre actiunea politica romaneasca si standardele europene, teoretic acceptate de Bucuresti. Nici guvernul nu se da în laturi de la aceasta fronda cand nesocoteste cu buna stiinta cerintele europene. Cultura politica si juridica europeana nu exista, de fapt, pentru oficialii de la Bucuresti.

Pe un astfel de background politico-mediatic, orice discutie pe teme culturale europene în Romania devine un demers don-quijotesc. Oricum, majoritatii politicienilor îi vine sa scoata pistolul cand aude de cultura, iar jurnalistii agreati au învatat sa repete mantra "cultura nu face rating".

Dar cel mai serios impediment în calea afirmarii publice a unei culturi de tip european mi se pare a fi ura politicienilor si trusturilor media afiliate fata de intelectualii de elita. Scandalul "poneiului roz" s-a dovedit o marsava campanie împotriva lui Horia-Roman Patapievici si a oamenilor de cultura din conducerea ICR, exact cand ICR începuse sa se ridice la standardele institutelor culturale ale statelor europene, iesind din rutina pa­guboasa a trecutului care ne-a aruncat în irelevanta pe plan european. Anul trecut, personalitati precum Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu si - din nou - Horia-Roman Patapievici au fost supuse celor mai abjecte calomnii si insulte de calibanii Romaniei integrate (ca Dan Voiculescu si Antenele sale, o parte dintre zia­ristii Realitatii TV, ziarul Ziua si altii ca ei), atunci cand au "îndraznit" sa se pronunte pe cateva teme civice si sa accepte o invitatie din partea sefului statului pentru a discuta cateva probleme de politica nationala. Ce conteaza ca presedintii Statelor Unite si liderii marilor state europene au în mod regulat consultari cu intelectualii de marca pe teme majore?

Este greu, asadar, sa vorbesti de integrarea valorilor culturale si intelectuale în societatea romaneasca, cand elitele politice si mediatice promoveaza valori contrare, imprimand actiunilor puterii un caracter anticultural si antieuropean. Iar în lipsa integrarii acestor valori, cum am putea vorbi despre ordonarea vietii noastre politice, economice, sociale si culturale în functie de valorile europene?

Suntem, asadar, departe de Europa culturii, a spiritului, pentru ca nu am construit înca o Romanie a culturii si a spiritului - si departe vom ramane multa vreme, pentru ca nici macar nu ne propunem sa construim o asemenea Romanie."

articol preluat de aici.