Limpede. Neascuns. In lumina. Miroase a curat. Cristalin. Seren. Verde. Flori de camp. Izvor de munte. Ghiocei. Lacrima de copil. Simplitate....
Apare, insa, omul, iar omul nu stie decat sa intineze pamantul pe care calca, sa fie rau, mincinos, sa ii faca pe altii sa sufere, omul stie sa sacaiie, sa umileasca, sa fure, sa omoare. Am uitat, oare, chiar de tot de compasiune? De cinste? De coloana vertebrala? Am uitat sa luptam pentru lucrurile in care credem? Cum de am ajuns sa fim atat de surzi si nesimtitori in fata durerii si nevoii altora?
Pe tine te doare durerea care nu e ta?
No comments:
Post a Comment